mușchetar

MUȘCHETÁR, mușchetari, s. m. Soldat infanterist înarmat cu muschetă în timpul evului mediu; nobil care făcea parte din corpul de cavalerie în serviciu la curtea regilor Franței. – Din fr. mousquetaire.

vântura

VÂNTURÁ, vấntur, vb. I. Tranz. 1. A trece boabele de cereale prin vânturătoare sau a le face să cadă de la o mică înălțime pentru ca vântul să împrăștie impuritățile ușoare. ♦ Fig. A împrăștia, a risipi; a spulbera. 2. A vărsa de mai multe ori un lichid dintr-un vas în altul, pentru a-l răci, pentru a-l amesteca etc. 3. A mișca încoace și încolo, a agita. ♦ Fig. A frământa, a tulbura. 4. Fig. A da în vileag, a povesti, a comenta vorbe, fapte etc. 5. Fig. A cutreiera, a colinda. ◊ Compus: vântură-lume sau vântură-țară s. m. invar. = om hoinar, aventurier. 6. (Rar; despre vânt) A sufla, a bate peste… – Lat. ventulare (= ventilare).

amarilidacee

AMARILIDACÉE s. f. pl. Familie de plante erbacee monocotiledonate, de obicei cu bulb și cu ovar inferior. – Din fr. amaryllidacées.

silvotundră

SILVOTÚNDRĂ, silvotundre, s. f. Regiune din sudul tundrei în care apare alternarea unor insule de pădure cu tundra. – Silvo- + tundră.

Pag 1 din 7123...Ultima»