Categorii
Marele dicționar de neologisme pub-2000

senescență

SENESCÉNȚĂ s. f. îmbătrânire a țesuturilor, a organismului. (< fr. sénescence)

Categorii
Definiții ale unor cuvinte care nu există în alte dicționare pub-

fungus

FÚNGUS s. n. v. fongus.

Categorii
Dicționarul etimologic român pub-1958-1966

șarg

șarg (șárgă), adj. – Tărcat, roșcat deschis. Mag. sárga „galben” (Cihac, II, 627; Tiktin).

Categorii
Dicționarul etimologic român pub-1958-1966

poală

poálă (poále), s. f.1. Fustă, partea inferioară a unor veșminte. – 2. Sîn. – 3. Partea inferioară a unui munte. – 4. Față de masă, covor fin. – 5. Țesătură scumpă care se așază în partea de jos a unei icoane. – Mr., megl. poală. Sl. polu „mijloc, margine, sîn” (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 268; Conev 115), cf. bg., pol, sb., ceh., pol., rus. pola, pol. polka „pulpană”. E dubletul lui pol, v. aici. – Der. împolat, adj. (cu poale largi, amplu); poloană, s. f. (fustă mare, pulpană), cuvînt rar, citat numai de Damé; pulpană, s. f. (poală), probabil în loc de *polcană, cf. pol. polka, încrucișat cu pulpă „coapsă” (Cihac, II, 267; der. din fr. pourpoint „un fel de pieptar”, propusă de Bogrea, Dacor., I, 291 și admisă de REW 6424, Pascu, Arch. Rom., VI, 231 și Scriban, pare îndoielnică).

Categorii
Dicționarul explicativ al limbii române ediția a II-a pub-1998

barman

BÁRMAN, barmani, s. m. Persoană care servește la un bar3 (public). ♦ Proprietar al unui bar3. – Din fr., engl. barman.

Categorii
Dicționar de neologisme pub-1986

megalosplenie

MEGALOSPLENÍE s.f. (Med.) Mărire a splinei în anumite boli; splenomegalie. [Gen. -iei. / < fr. mégalosplénie].

Categorii
Marele dicționar de neologisme pub-2000

sirtaki

SIRTAKÍ s. n. dans de origine greacă. (< gr. sirtaki)

Categorii
Dicționar de arhaisme și regionalisme pub-2002

scorborcos

scorborcós, -oásă, adj. (reg.) aspru.

Categorii
Dicționarul explicativ al limbii române ediția a II-a pub-1998

voluntarism

VOLUNTARÍSM s. n. 1. Concepție filozofică potrivit căreia existența se întemeiază pe anumite tendințe iraționale ale voinței umane sau pe o voință cosmică oarbă. 2. Concepție sociologică care neagă existența legilor obiective ale naturii și necesitatea lor în societate și atribuie voinței (individuale sau colective) o importanță primordială, hotărâtoare. 3. Concepție psihologică care atribuie proceselor voliționale rolul hotărâtor în viața psihică. – Din fr. volontarisme (după voluntar).

Categorii
Marele dicționar de neologisme pub-2000

odontologie

ODONTOLOGÍE s. f. ramură a anatomiei care studiază bolile dinților și ale țesuturilor învecinate. (< fr. odontologie)