TRIÚMF, triumfuri, s. n. 1. (În Roma antică) Celebrare a unei victorii prin intrarea solemnă în oraș a comandantului biruitor, pe un car tras de patru cai albi și însoțit de un cortegiu din care făceau parte senatori, căpeteniile armatei și prizonierii făcuți în război, reprezentând cea mai înaltă onoare acordată învingătorului. ◊ Expr. A duce (sau a purta pe cineva) în triumf = a ridica (pe cineva) pe sus (purtându-l pe brațe sau pe un tron) în cadrul unui cortegiu solemn sau vesel. 2. Victorie, biruință de mare prestigiu; fig. succes moral, reușită, izbândă deosebită. [Pr.: tri-umf] – Din lat. triumphus, fr. triomphe.
modernist
MODERNÍST, -Ă, moderniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține modernismului, privitor la modernism, specific modernismului, 2. S. m. și f. Adept al modernismului. – Din fr. moderniste.
acort
ACÓRT, -Ă adj. simpatic, amabil. (< fr. accort)
stăruielnic
stăruiélnic, stăruiélnică, adj. (înv.; despre însușiri, manifestări, acțiuni ale oamenilor) stăruitor.
metaliza
METALIZÁ vb. I. tr. A depune o peliculă metalică (prin anumite procedee) pe suprafața unui obiect. ♦ A da un luciu metalic. [< fr. métalliser].
ciorcoi
ciorcói s.m. (reg.) nume de pește.
năier
NĂIÉR, năieri, s. m. (Rar) Luntraș; corăbier. [Pr.: nă-ier] – Naie (înv. „corabie” < lat.) + suf. -ar.
pitoresc
PITORÉSC, -EÁSCĂ adj. Care impresionează prin bogăția coloritului și varietatea formei; încântător, minunat; (p. ext.) care încântă ochiul prin ținută, mișcare, culoare. ♦ (Despre stil) Variat, colorat, bogat în imagini, în expresii. [Cf. fr. pittoresque, it. pittoresco].
relict
RELÍCT, -Ă adj., s.n. (Specie de plante sau de animale) care constituie o rămășiță a unei faune sau a unei flore dispărute. ◊ Sol relict = sol format în trecut, a cărui dinamică inițială a încetat. [Cf. germ. relikt, Relikt, lat. relictus].
reșută
REȘÚTĂ s.f. (Med.) Recidivă, reapariție a simptomelor unei boli în timpul convalescenței. [< rechute].