Categories
Dicționarul explicativ al limbii române ediția a II-a pub-1998

decrepitudine

DECREPITÚDINE s. f. Stare de bătrânețe înaintată, caracterizată prin slăbire excesivă și prin pierderea aproape totală a forțelor vitale; ramolire, ramolisment. ◊ Fig. Decădere extremă, ruină. – Din fr. décrépitude.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *