Categorii
Dicționarul explicativ al limbii române ediția a II-a pub-1998

ofiolatru

OFIOLÁTRU, -Ă, ofiolatri, -e, s. m. și f. Adorator al șerpilor. [Pr.: -fi-o-] – Din fr. ophiolâtre.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *