Categories
Dicționarul explicativ al limbii române ediția a II-a pub-1998

quaker

QUÁKER, -Ă, quakeri, -e, s. m. și f. (Religie) Membru al unei secte protestante pacifiste și austere întemeiate în sec. XVII și răspândite în Anglia și în S.U.A. [Pr.: cuéi-căr] – Din engl. Quaker, fr. quaker.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *