Categorii
Dicționarul explicativ al limbii române ediția a II-a pub-1998

zabet

ZABÉT s. m. (Turcism înv.) Guvernator; p. ext. autoritate, stăpînire. – Din tc. zabit.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *