Categories
Dicționarul explicativ al limbii române ediția a II-a pub-1998

baccelit

BACCELÍT, -Ă, bacceliți, -te, adj. (Fam.: despre oameni și despre obrazul lor) Îmbătrânit. ◊ Gras, lăbărțat – V. bacceli.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *