Categorii
Dicționarul explicativ al limbii române ediția a II-a pub-1998

alburn

ALBÚRN, alburnuri, s. n. Totalitatea straturilor tinere situate între scoarța și inima trunchiului unui copac, prin care trec apa și sărurile minerale; albeț, albuleț. – Din it. alburno, lat. alburnum.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *