Categorii
Dicționarul explicativ al limbii române ediția a II-a pub-1998

ștupui

ȘTUPUÍ, ștupuiesc, vb. IV. Tranz. A ornamenta cu zimți partea superioară a ramei încălțămintei. – Et. nec.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *