bandou

BANDÓU s.n. 1. (Liv.) Legătură de încins fruntea, capul, de legat ochii. 2. Boltă îngustă prin care se termină capătul liber al unui portal de tunel. ♦ Mulură orizontală ieșită ușor în relief. [< fr. bandeau].

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *