Categorii
Dicționarul etimologic român pub-1958-1966

bitirmea

bitirmeá (-éle), s. f. – Acord, tranzacție. Tc. bitürme (DAR). Este înv. ca și der. bitirdisi, vb. (a ajunge la un acord; a se învoi; a compensa), din tc. bitürmek.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *