Categorii
Dicționarul etimologic român pub-1958-1966

cuiungiu

cuiungíu (cuiungíi), s. m. – Aurar, bijutier. Tc. kuyunci (Șeineanu, III, 43). Sec. XVIII, înv.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *