BICROMÁTIC, -Ă, bicromatici, -ce, adj. v. FOTOTIPIE (1). Procedeu prin care se execută reproduceri, apropiate ca aspect de fotografie, cu ajutorul unui clișeu format dintr-un strat subțire de gelatină bicromatică, așezat pe o placă de cupru. – [DEX ’98]
Lasă un răspuns