verde

vérde (-e), adj.1. Care are culoarea vegetației proaspete de vară. – 2. Proaspăt, tînăr, viguros. – 3. Crud. – 4. Puternic, viteaz. – 5. (Adv.) Clar, deschis, fățiș. – Mr. vearde, megl. verdi, istr. verde. Lat. vĭrdis, în loc de vĭrĭdis (Pușcariu 1874; REW 9368a), cf. it., sp., port. verde, prov., fr., cat. vert, alb. verdë (Philippide, II, 658). Cf. varză.Der. verdeață, s. f. (culoare verde; zarzavat); verdeț (var. Olt. verdete), s. m. (peștișor de rîu, Phoxinus laevis; nuia); verdare (var. vărdare, Banat vărdaică, verdaică), s. f. (specie de ciocănitoare, Gecinus viridis); verdoi (var. verdoniu), s. m. (virdare, Fringilla chloris); verdișor, s. n. (Mold., țuică, de mentă); verdunc, adj. (verzui; varietate de struguri); verdon, s. n. (Olt., varietate de fasole verde); verziș, s. n. (ramuri cu frunze), cuvînt creat de Alecsandri; verzișor, s. m. (corp de cavalerie creat în Munt. la jumătatea sec. XVII; varietate de mere); verzui (var. verzuriu), adj. (care bate în verde); înverzi, vb. (a redeveni, a se face verde; refl., a se îngălbeni la față); înverzitor, adj. (care înverzește). – Din rom. provine sb. verdun „verzolin” „foarte verde” (Candrea, Elemente, 405).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *