zuluf

zulúf (-fi), s. m. – Buclă, cîrlionț. – Mr. dzuluf, zăluf, țaluf. Tc. (per.) zülüf (Roesler 592; Șeineanu, II, 392; Lokotsch 2230; Ronzevalle 96), cf. ngr. τσουλούφι, bg. zuluf, culuf. Din ultimul cuvînt provine țuluc, s. m. (smoc), în Mold.Der. zulufat, adj. (cu zulufi).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *