Categories
Dicționarul limbii române moderne pub-1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)

bătut

BĂTÚT2, -Ă, bătuți, -te, adj. 1. (Despre ființe) Care este sau a fost lovit. ◊ Expr. (Fam.) Bătut în (sau la) cap = prost, țicnit. 2. (În expr.) Bani bătuți = bani gheață. 3. (Despre flori; p. ext. despre plante) Învolt. 4. (Despre o cale, un drum etc.) Bătătorit. 5. (În expr.) Lapte bătut = lapte ușor fermentat, cu gust acrișor, făcut din lapte dulce pus la prins. – V. bate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *