lantan

LANTÁN (‹ fr. {i}; {s} gr. lanthano „a fi ascuns”) s. n. Element chimic (La; nr. at. 57, m. at. 138,91) din grupa pământurilor rare. Formează combinații în starea de valență 3. În diferite combinații se folosește la fabricarea sticlelor optice și la construirea laserilor. A fost descoperit (1839) și izolat de Carl G. Mosander.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *