Categorii
Dicționaru limbii românești pub-1939

cameleon

cameleón m. (fr. caméléon, d. vgr. hamailéon, d. hamaí, pe pămînt, jos, și léon, leŭ). Un fel de șopîrlă care are coloarea [!] eĭ proprie, dar șĭ-o schimbă după împrejurărĭ. Fig. Om fără părerĭ statornice. – Cameleonu, dacă stă, de ex., pe ceva verde, din cauza reflexuluĭ, se face verzuĭ. Supt [!] impresiunea friciĭ, devine roș, galben, negru, verde, albicĭos, cum se poate vedea pin [!] pelea [!] luĭ, extrem de transparentă. Această singulară proprietate l-a făcut să fie emblema omuluĭ care-șĭ schimbă părerea și purtarea după interes.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *