Categorii
Dicționaru limbii românești pub-1939

cŭadruplu

cŭadrúplu, -ă adj. (lat. quádruplus, d. quattuor, patru). Împătrit, de patru orĭ maĭ mare. S. m. Pĭesă de aur spaniolă în valoare de vre-o 80 de francĭ. – Maĭ rar cadr-.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *