UZUFRUCTUÁR, -Ă s.m. și f. Deținător al unui drept de uzufruct (asupra unui lucru). [Pron. -tu-ar. / cf. lat. usufructuarius, fr. usufructuaire].
Categorie: Dicționar de neologisme
uzual
UZUÁL, -Ă adj. Care se folosește obișnuit, în mod curent. ♦ Care este în uz; frecvent. [Pron. -zu-al. / cf. fr. usuel, it. usuale, lat. usualis < usus – uz].
uzitat
UZITÁT, -Ă adj. De folosință, obișnuit. [< uzita].
uzita
UZITÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) întrebuința, a (se) folosi în mod curent. [Cf. fr. usité].
uzinal
UZINÁL, -Ă adj. Care ține de uzină; al uzinei. [Cf. fr. usinal].