Categorie: Dicționarul explicativ al limbii române ediția a II-a

bemberg

BÉMBERG s. n. Țesătură de mătase artificială, folosită pentru lenjerie. – Din fr. bemberg.

Definiții relaționate

  • bemberg
    bémberg (înv.) s. n.
  • bemberg
    BÉMBERG (‹ fr.) s. m. 1. Fir de mătase artificială obținut prin extruderea soluției de celuloză fabricată anterior prin procedeul cuproamoniacal. 2. Țesătură imprimată, fabricată din ...
  • bemberg
    BÉMBERG s. n. fir de mătase artificială prin extrudarea soluției de celuloză. ◊ țesătură imprimată, pentru lenjerie. (< fr. bemberg)
  • bemberg
    BÉMBERG s.n. Țesătură de mătase artificială, folosită pentru lenjerie. .
  • bemberg
    BÉMBERG subst. Țesătură de mătase artificială, folosită pentru lenjerie. – Din fr. bemberg.

bestseller

BEST-SELLER s. n. 1. Lucrare (literară) care deține recordul la vânzare. 2. Autor popular al unei lucrări (beletristice) de mare succes. 3. Articol sau produs foarte căutat la un moment dat. [Pr.: bestsélăr] – Cuv. engl.

Definiții relaționate

  • bestseller
    BEST-SELLER s.n. carte, disc de mare tiraj, cu un mare succes. (< amer. best-seller)
  • bestseller
    bestséller (angl.) (best-sel-) s. n., pl. bestsélleruri
  • bestseller
    BEST-SELLER s.n. (Anglicism) Carte, disc sau alt produs asemănător care prin numărul de exemplare vândute este în fruntea produselor de același fel; succes de librărie (al unei cărți). .
  • bestseller
    BEST-SELLER subst. 1. Lucrare (literară) care deține recordul la vânzare. 2. Autor popular al unei lucrări (beletristice) de mare succes. 3. Articol sau produs foarte căutat la un moment dat. ...

artezian

ARTEZIÁN, -Ă, arteziene, adj. (În sintagmele) Izvor artezian = izvor care țâșnește (cu presiune) din pământ. Fântână arteziană (și substantivat, f.) = fântână din care apa țâșnește în sus, realizată prin mijloace artificiale, cu scop decorativ. [Pr.: -zi-an] – Din fr. artésien.

Definiții relaționate

  • artezian
    artezián, -ă adj. (fr. artésien, d. Artois, o veche provincie în nordu Franciiĭ). V. puț.
  • artezian
    ARTEZIÁN, -Ă, arteziene, adj. n. și f. (În expr.) Izvor artezian = izvor care țâșnește (cu presiune) din pământ. Fântână arteziană = fântână țâșnitoare, realizată prin mijloace ...
  • artezian
    ARTEZÍAN, -Ă adj., s. f./ s. n. (fântână, izvor) din care apa țâșnește în sus. (< fr. artésien)
  • artezian
    ARTEZIÁN, -Ă adj. Izvor artezian = Izvor care țâșnește cu presiune din pământ; fântână arteziană = fântână țâșnitoare care aruncă apa în sus cu presiune. .
  • artezian
    ARTEZIÁN, -Ă, arteziene, adj. (În sintagmele) Izvor artezian = izvor care țâșnește (cu presiune) din pământ. Fântână arteziană = fântână din care apa țâșnește în sus, realizată ...

arsenios

ARSENIÓS s. n.Vezi nota (În sintagma) Acid arsenios = acid al arsenicului, stabil numai în soluții apoase. [Pr.: -ni-os] – Din fr. arsénieux.

Definiții relaționate

  • arsenios
    arseniós, -oásă adj. (d. arsenic). Chim. Se zice de acidele formate din arsenic și oxigen, cum e veninu numit șoricĭoaĭcă.
  • arsenios
    ARSENIÓS, arsenioși, adj. m. (În expr.) Acid arsenios = oxiacid al arsenului. – După fr. arsénieux.
  • arsenios
    ARSENIÓS, -OÁSĂ adj. acid ~ = oxiacid al arsenului; anhidridă õasă = trioxid al arsenului, pulbere fină, albă, cu miros de usturoi, foarte toxică; arsenic1; șoricioaică. (< fr. ...
  • arsenios
    ARSENIÓS adj.m. Acid arsenios = oxiacid al arsenului. .
  • arsenios
    ARSENIÓS adj. (În sintagma) Acid arsenios = acid al arsenicului, stabil numai în soluții apoase. – Din fr. arsénieux.

arnică

ARNÍCĂ, arnici, s. f. Plantă erbacee medicinală, cu flori galbene-portocalii și fructe achene negricioase (Arnica montana). – Din lat., fr. arnica, germ. Arnika.

Definiții relaționate

  • arnică
    árnică f., pl. ĭ (mlat. arnica, d. lat. ptármica, care vine d. vgr. ptarmiké, care te face să strănuțĭ). O plantă din familia compuselor cu proprietățĭ stimulante, febrifuge, tonice și ...
  • arnică
    ARNÍCĂ s. f. Plantă erbacee cu flori galbene-portocalii și fructe negricioase (Arnica montana). – Lat. lit. arnica.
  • arnică
    árnícă (-ci), s. f. – Plantă (Arnica montana). Nume științific, răspîndit de farmaciști. Sec. XIX.
  • arnică
    ARNÍCĂ s. f. Plantă erbacee medicinală, cu flori galbene-portocalii și fructe achene negricioase (Arnica montana). – Din lat., fr. arnica, germ. Arnika.