Categories
Dicționarul limbii române literare contemporane pub-1955-1957

destoarce

DESTOÁRCE, destórc, vb. III. Tranz. (Rar; construit cu dativul pronumelui reflexiv) A compensa (o pagubă, o suferință). A hotărât să se pună pe petreceri, încailea să-și destoarcă răbdările suferite sub strășnicia în care-l ținuse tată-său. CARAGIALE, O. III 60.

Categories
Dicționarul limbii române literare contemporane pub-1955-1957

desufleca

DESUFLECÁ, desúflec, vb. I. Tranz. A desface ceea ce era suflecat. O dimerlie de fasole i-au curs atunci din turetce, pe care de obicei le purta suflecate, iar atunci le desuflecase anume pentru trebușoara asta. CREANGĂ, A. 99.

Categories
Dicționarul limbii române literare contemporane pub-1955-1957

clingăni

CLINGĂNÍ vb. IV. v. clincăni.

Categories
Dicționarul limbii române literare contemporane pub-1955-1957

clincăni

CLINCĂNÍ pers. 3 clíncăne vb. IV. Intranz. (Rar) A produce un clinchet. De voia ta bună Și cheile prins-au imbold, Și-ți joacă pe tânărul șold, Și clincăne-n soare și sună. TOMA, C.V. 119 (Var.: clingăní vb. IV – CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 6/3)

Categories
Dicționarul limbii române literare contemporane pub-1955-1957

neîndemână

NEÎNDEMẤNĂ s.f. (Înv.) Situație nefavorabilă, stare rea; ananghie. ◊ Expr. A fi la neîndemână = a se afla într-o situație critică, a fi la strâmtoare.