absolvénță s. f. absolvire (1). (< absolvent + -ență)
Marele dicționar de neologisme
absidiolă
absidiólă s. f. mică absidă. (< fr. absidiole)
abioseston
abiosestón s. n. totalitatea componentelor moarte dintr-un seston; tripton. (< fr. abioseston)
abjura
abjurá vb. tr. a renega public o credință, o doctrină, o opinie. (< fr. abjurer, lat. abiurare)
abumarkub
abumarkúb s.m. pasăre înaltă, asemănătoare cu struțul, cu gâtul scurt și gros, cu capul mare și cioc enorm, din preajma Nilului. (< germ. Abu Markub)
absidă
absídă s. f. nișă în formă semicirculară situată în continuarea navei centrale a unei bazilici sau biserici. (< fr. abside, lat. absida)