abreviá vb. tr. a prescurta (un cuvânt, un titlu etc.). (< lat. abbreviare)
Marele dicționar de neologisme
abcedografie
abcedografíe s.f. radiografie a unui abces după puncție, evacuare sau injecție cu aer. (< fr. abcédographie)
absciziune
absciziúne s. f. extirpare a unui organ al corpului. (< fr. abscision, lat. abscisio)
abarticular
abarticulár, -ă adj. situat în vecinătatea unei articulații. (< fr. abarticulaire)
abstract
abstráct, -ă I. adj. gândit în mod separat de ansamblul concret, real. ◊ în ~ = pe bază de deducții logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înțeles; (mat.) număr ~ = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; artă ~ă = curent apărut în artele plastice europene la începutul sec. XX, care se caracterizează prin intelectualizarea, reducția abstractă și încifrarea imaginii; abstracționism. II. s. n. 1. parte de vorbire provenită prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o altă parte de vorbire, având un sens abstract. ◊ ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind acțiunea acestuia. 2. categorie filozofică desemnând cunoașterea proprietăților esențiale și generale. (< germ. abstrakt, lat. abstractus)
abracadabra
abracadábra interj. cuvânt cabalistic căruia ocultiștii, gnosticii etc. îi atribuiau puterea magică de a vindeca anumite boli. (< fr., fr. abracadabra)