consecut

consecutiv, ~ă a
[At: EMINESCU, N. 33 / Pl: ~i, ~ve / E: fr consécutif ]
1 Care urmează fără întrerupere, în șir Si: succesiv.
2 (Grm; îs propoziție ~ă) Propoziție circumstanțială care exprimă rezultatul unei acțiuni sau al unei stări din propoziția regentă.
3 (Grm; îs conjuncție ~ă) Conjuncție care introduce o propoziție consecutivă.

ler

ler4 sn vz left

ler

ler3
sn
[
At: PAMFILE, DUȘM. 10 /
V: leriu /
Pl: (rar) leruri /
E: nct
]
(Reg)
1 Timp de care dispune cineva.
2 (Spc) Moment de apogeu, de plină vigoare din viața unui om.
3 (Prc) Vârstă a căsătoriei.
4 (Îe) A-i trece lerul (cuiva) A fi trecut de vârsta tinereții.
5 (Spc) Perioadă de rut la animale.
6 Calitate de a plăcea, de a atrage Si: farmec (7), haz (3).

ler

ler1
[
At: BUDAI-DELEANU, LEX. /
V: (reg) dalerolei, dalerom, holeroiu, lăr, lelui, lenoi, leo, lererui, leronda, leroi, leroilio, leroimdai, õloi, lerom, leromi, leron, lerui, lerului, lerumi, oilârând, oileranda, oler, oleranda, olerom, valerum, voilerole, voilerom /
Pl: (2) leruri /
E: pbl ml (Ha)llelu(iah, Domine)
]
1 i (Are; cu formă schimbată) Cuvânt care apare ca refren în colinde.
2 sn (Trs) Melodie după care se cântă o colindă.