Categorii
Dicționaru limbii românești pub-1939

destruc

destrúc, a -á v. tr. (ca și a-struc). Ban. Olt. Descoper, dezvălesc.

Categorii
Dicționaru limbii românești pub-1939

destrămătură

destrămătúră f., pl. ĭ. Fire destrămate (lînă ș.a.). – Și strămătură.

Categorii
Dicționaru limbii românești pub-1939

destrămat

destrămát, -ă adj. (d. destram). Cu firele desfăcute, cu țesătura desfăcută: postav destrămat. Buze destrămate, buze răsfrînte, care atîrnă. Fig. Om destrămat, neserios, corupt.

Categorii
Dicționaru limbii românești pub-1939

destrăbălez

destrăbăléz (mă) v. refl. (din mă străbălez, auzit de mine în Galațĭ supt forma străbălat, lat. pop. traballare, it. traballare, a dansa mult, a șovăĭ, a se clătina. V. bal, baladă, baĭaderă). Mă stric moralmente, încep a duce o viață desfrînată.

Categorii
Dicționaru limbii românești pub-1939

destrăbălat

destrăbălát, -ă adj. Desfrînat. – Rar. stră-. V. dezmățat și zbrehud.