ciofleagă

CIOFLEÁGĂ s. m. v. cioflec.

zurliu

zurlíu (-ie), adj. – Zăpăcit, nebunatic, smintit. – Mr. zurlu. Ngr. ζουρλος (Graur, BL, IV, 200), fără legătură cu țig. zuralo „robust” (Graur 195). La origine stă tc. zorlu „violent”, cf. zor.

zurgălău

zurgălắu (-ắi), s. m. – Clopoțel. – Var. zurgalău. Probabil în legătură cu mag. zörgeni „a bate talanga” (Cihac, II, 540); totuși cf. zurgăi, vb. (a bălăngăni), pe care Tiktin îl consideră der. de la zurgălău, și care pare mai curînd var. a lui zurui, zornăi.

zurba

zurbá (-ále), s. f. – Revoltă, răscoală. – Var. mr. zorba. Tc. (per.) zorba (Șeineanu, II, 391; Lokotsch 2224; Ronzevalle 97), cf. ngr. ζορμπᾶς, sb. zorba.Der. zurbalîc (var. înv. zorbalîc), s. n. (rebeliune, discordie, ceartă), din tc. zorbalik; zurbagiu, adj. (răzvrătit, rebel; scandalagiu); zurbavă, s. f. (ceartă, dispută, diferend), în Mold., prin contaminare cu gîlceavă; zurbaliu, adj. (rebel); zurbălui, vb. (a se răscula).

zumbai

zúmbai interj. – Imită sunetul emis de un instrument cu coarde. Creație expresivă. – Der. zumbăi (var. zumzăi), vb. (a bîzîi); zumzet (var. zumzăit), s. n. (bîzîit).