adevăsi

ADEVĂSI vb. 1. (Mold., Trans. N) A cheltui, a prăpădi. A: Să-ș adăvăsască toată vreamea sa petrecînd în călugărie. L SEC. XVII, 78r; cf. VARLAAM. C: Cu păcate spurcate îmi întinai sufletul și întru lene toată viață me o adevăsiiu. O, 55v. // B: cf. L ante 1693, 125r—125v.
2. (Mold.) A se extenua, a se istovi. Suindu-se în munte și adevăsîndu-se foarte și dobîndind boală de înflăciune, se cunoștea numai de pe graiu. DOSOFTEI, VS.
Etimologie: magh. odaveszni.
Vezi și adevăsit, neadevăsit.
Cf. pojivăi; bătogi, mîrșăvi, nemoști, vitioni, zămorî.

adevăr

ADEVĂR adj. și adv. 1. Adv. (Mold., Trans. SV) Cu adevărat, într-adevăr. A: Dumnedzău miluiaște și ne spăseaște adevăr. DVS, 22r; cf. STOICA. C: Adevăr, și noi oameni sîntem și am putut și greși. N TEST. (1648); cf. VCC, 286.
2. Adj. (Mold., Criș.) Adevărat. A: Pentru plîns..., carea iaste... făcătoriu bucuriei ceii adeveare. L SEC. XVII, 72v; cf. VARLAAM; URECHE; ARSENIE DIN BISERICANI; DOSOFTEI, PS; L SEC. XVII, 16v. ◊ (Substantival) Am mărturisit adevara. VARLAAM; cf. DOSOFTEI, PSALTIRE, 1680. ◊ Loc. adv. Cu adevară, De adevară, Într-adevară = cu adevărat, într-adevăr. Cf. DOSOFTEI, PS. C: Tu ești adevăru Dumnedzu. MISC. SEC. XVII, 59r.
Etimologie: ad + de + verum.
Cf. așași (2), bizuit; fireș (2), prisne (2).

ademană

ADEMANĂ s.f. (Trans. SV) Camătă, dobîndă. Nu aduna cu păcătoșii sufletul mieu și cu bărbații încruntători viiața mea, întru a carora mîni iaste păcat și direapta lor plină-i de ademană [marg. de mită]. PS. 1651, 60v.
Etimologie: magh. adomány.
Cf. aslam, mîzdă, ujurie.

adău

ADĂU s.n. (Ban., Criș., Trans. SV) Dare, impozit. Adăulu țării. SAVA, AȘEZĂMÎNTURILE. De o parte sîmt în ceastă lume boalele și neputințele, de altă parte sîmt... greotățile și adaole. MOL. 1695, 59r. Adĕu. Tributum. AC, 326.
Forme gramaticale: pl. nom.-ac. adao (MOL. 1695, 59r).
Etimologie: magh. adó.
Cf. ajutorință, răsură2, ruptă, ruptoare, satara.