acarcare

ACARCARE pron. nehot. (Ban., Criș, Trans. SV) Oricine, oricare. Să te va opăci ochiul tău, au mîna ta, au piciorul tău, sau acarcarea din mădularele tale, tu să le lapezi de la tine. C 1692, 505r. Akarkare. Quicunque. Quivis. AC, 327; cf. PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW.
Etimologie: acar + care.
Vezi și acar, acarce.

acar

ACAR conj. (Ban., Criș., Trans. SV) Deși, cu toate că, măcar că; fie, ori. Pînă iaste vie și tînără, ea-și dă dracului trupul său, acar fată, acar nevastă. C 1692, 510v. Akar. Sive. Vel. AC, 327. Akar jest tu kraj fericat. PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW; cf. VCC, 114.
Etimologie: magh. akár.
Vezi și acarcare, acarce.
Cf. batîr.