Categories
Dicționarul explicativ al limbii române ediția a II-a pub-1998

iluzie

ILÚZIE, iluzii, s. f. 1. Percepție falsă a unui obiect prezent înaintea ochilor, determinată de legile de formare a percepțiilor sau de anumite stări psihice sau nervoase. 2. Fig. Situație în care o aparență sau o ficțiune este considerată drept realitate; speranță neîntemeiată, dorință neîndeplinită; amăgire; himeră. ◊ Expr. A(-și) face iluzii = a nădăjdui sau a face să nădăjduiască lucruri irealizabile; a (se) amăgi. A-și pierde iluziile = a rămâne dezamăgit. [Var.: (înv.) iluziúne s. f.] – Din fr. illusion, lat. illusio, -onis.

Categories
Dicționarul explicativ al limbii române ediția a II-a pub-1998

impulsiune

IMPULSIÚNE s. f. v. impulsie.

Categories
Dicționarul explicativ al limbii române ediția a II-a pub-1998

implorațiune

IMPLORAȚIÚNE s. f. v. implorație.

Categories
Dicționarul explicativ al limbii române ediția a II-a pub-1998

impoliteță

IMPOLITÉȚĂ s. f. v. impolitețe.

Categories
Dicționarul explicativ al limbii române ediția a II-a pub-1998

impresiune

IMPRESIÚNE s. f. v. impresie.