Categorii
Dicționaru limbii românești pub-1939

achilă

áchilă f., pl. e (lat. áquila). Șoim mare cît vulturu, pajură. Emblemă militară romană, adoptată și de Francejĭ, și de Românĭ. – Fals ácvilă (după pron. germ.). În sec. 19 áceră (neol. fabricat).

Categorii
Dicționaru limbii românești pub-1939

aceră

áceră, V. achilă.

Categorii
Dicționaru limbii românești pub-1939

acer

ácer, a v. tr. (cp. cu alb. kiălonĭ, observ). Vechi. Rar azĭ în vest. Aștept. Pîndesc.

Categorii
Dicționarul limbii române moderne pub-1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)

aceră

ÁCERĂ, acere, s. f. (Reg.) Acvilă, pajură; vultur. – Lat. aquila.

Categorii
Dicționarul limbii române literare vechi (1640-1780) - Termeni regionali pub-1987

acera

ACERA vb. (Ban.) A aștepta. Acsĕr. Expecto. AC, 326.
Etimologie necunoscută. Cf. alb. kĭăloni „observ”.
Vezi și acerat.