Categories
Dicționarul limbii române literare vechi (1640-1780) - Termeni regionali pub-1987

adău

ADĂU s.n. (Ban., Criș., Trans. SV) Dare, impozit. Adăulu țării. SAVA, AȘEZĂMÎNTURILE. De o parte sîmt în ceastă lume boalele și neputințele, de altă parte sîmt... greotățile și adaole. MOL. 1695, 59r. Adĕu. Tributum. AC, 326.
Forme gramaticale: pl. nom.-ac. adao (MOL. 1695, 59r).
Etimologie: magh. adó.
Cf. ajutorință, răsură2, ruptă, ruptoare, satara.