Categories
Dicționaru limbii românești pub-1939

afară

afáră adv. de loc și de mișcare (din afoară, lat. ad, la, și fŏras, afară; vit. affuóri, azĭ fuori, sp. afuera. V. fără). Nu în ăuntru [!], în exterior: a dormi afară din casă, a ĭeși afară din casă, a umbla pe afară. Afară din lege, scos de supt forța legiĭ. Eŭf. A ĭeși afară, a-țĭ deșerta mațele. Afară de, fără, de cît numaĭ: să n' aĭ alțĭ dumnezeĭ afară de mine. Afară de asta saŭ afară de aceĭa, deosebit de asta, pe lîngă asta. Pe din afară, pe la exterior. Fig. Din memorie, pe de rost: a ști lecțiunea pe din afară. Afară din cale saŭ din cale afară, extraordinar, peste măsură. – Fals în afară orĭ din afară (fr. en dehors, du dehors) îld. afară, de afară: afară de asta, relele vin de afară. – Interj. Afară! Ĭeșĭ!

Categories
Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) pub-2009

afară

AFÁRĂ adv. Dincolo de limitele unui spațiu închis sau apropiat; în exterior. ◊ Loc. conj. Afară numai dacă nu... = numai cu condiția ca..., afară de cazul când... ◊ Loc. prep. (În) afară de... = fără a mai socoti și... Afară de... = cu excepția a...; fără a mai socoti și... ◊ Expr. A da afară = a scoate (cu forța) de undeva; a elimina, a exclude; a concedia dintr-un post. Afară din cale sau din cale-afară = peste măsură, neobișnuit de... ♦ (Cu valoare de interjecție) Ieși! pleacă! du-te! – Lat. ad foras.

Categories
Dicționar de argou al limbii române pub-2007

o vreme să nu dai un câine afară din casă

o vreme să nu dai un câine afară din casă expr. vreme rea.

Categories
Dicționar de argou al limbii române pub-2007

a ști

a ști (ceva) pe de rost / pe din afară expr. v. a ști (ceva) ca pe apă.

Categories
Dicționar de argou al limbii române pub-2007

pentrubanculacestamaudatafarădelagrădiniță

pentru bancul acesta m-au dat afară de la grădiniță expr. (iron.d. o glumă) e veche!, o știam de mult!