Categorii
Dicționaru limbii românești pub-1939

a fuma

afúm, a v. tr. (lat. affúmo, -áre, d. fumus, fum). Pun la fum: afum pește. Stric bucatele pin [!] fum: aĭ afumat sarmalele. Parfumez cu fum mirositor: am afumat camera cu smirnă. Murdăresc cu fum: ai afumat tavanu. Fig. V. refl. Mă cam îmbăt.

Categorii
Dicționarul limbii române moderne pub-1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)

a fuma

AFÚM s. n. Miros (caracteristic al afumăturilor). – Postverbal al lui afuma.

Categorii
Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) pub-2009

a fuma

AFÚM s. n. (Rar) Miros caracteristic al afumăturilor. – Din afuma (derivat regresiv).