aĭevea

aĭévea (ea dift.) și aĭáve (vechĭ) adv. (a 4 și vsl. ĭavĭe. V. ivesc). Vechĭ. Pe față, fățiș. Azĭ. În realitate, chear în ființă: o șoaptă de sus aĭevea mĭ-a spus (P. P.). Vechĭ. A face aĭevea, a da pe față, a da în vileag. V. aidoma.