Categorii
Dicționaru limbii românești pub-1939

a pune

apún, apús, a apúne v. intr. (lat. appónere; it. apporre, pv. apondre, vsp. aponer, pg. appôr. V. pun). Dispar supt orizont (vorbind despre astre): soarele apune. Fig. Decad, scad, dispar: cîte gloriĭ apuse!

Categorii
Dicționar de argou al limbii române pub-2007

a pune

a pune (cuiva) sula în coaste expr. a exercita presiuni (asupra cuiva), a sili (pe cineva), a constrânge (pe cineva).

Categorii
Dicționar de argou al limbii române pub-2007

a pune

a pune (cuiva) strâmbe expr. a șicana, a face șicane cuiva.

Categorii
Dicționar de argou al limbii române pub-2007

a pune

a pune (cuiva) o plombă expr. (intl.) a trage (în cineva) cu o armă de foc.

Categorii
Dicționar de argou al limbii române pub-2007

a pune

a pune (cuiva) platcă expr. a face (pe cineva) să piardă la jocul de cărți.