Categories
Dicționaru limbii românești pub-1939

arnică

árnică f., pl. ĭ (mlat. arnica, d. lat. ptármica, care vine d. vgr. ptarmiké, [plantă] care te face să strănuțĭ). O plantă din familia compuselor cu proprietățĭ stimulante, febrifuge, tonice și vulnerare (árnica montána). – Pop. podbeal de munte.

Categories
Dicționarul limbii române moderne pub-1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)

arnică

ARNÍCĂ s. f. Plantă erbacee cu flori galbene-portocalii și fructe negricioase (Arnica montana). – Lat. lit. arnica.

Categories
Dicționarul explicativ al limbii române ediția a II-a pub-1996

arnică

ARNÍCĂ, arnici, s. f. Plantă erbacee medicinală, cu flori galbene-portocalii și fructe achene negricioase (Arnica montana). – Din lat., fr. arnica, germ. Arnika.

Categories
Dicționarul etimologic român pub-1958-1966

arnică

árnícă (-ci), s. f. – Plantă (Arnica montana). Nume științific, răspîndit de farmaciști. Sec. XIX.

Categories
Dicționarul explicativ al limbii române ediția a II-a pub-1998

arnică

ARNÍCĂ s. f. Plantă erbacee medicinală, cu flori galbene-portocalii și fructe achene negricioase (Arnica montana). – Din lat., fr. arnica, germ. Arnika.