Categories
Dicționaru limbii românești pub-1939

arsenios

arseniós, -oásă adj. (d. arsenic). Chim. Se zice de acidele formate din arsenic și oxigen, cum e veninu numit șoricĭoaĭcă.

Categories
Dicționarul limbii române moderne pub-1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)

arsenios

ARSENIÓS, arsenioși, adj. m. (În expr.) Acid arsenios = oxiacid al arsenului. [Pr.: -ni-os] – După fr. arsénieux.

Categories
Dicționarul explicativ al limbii române ediția a II-a pub-1996

arsenios

ARSENIÓS s. n.Vezi nota (În sintagma) Acid arsenios = acid al arsenicului, stabil numai în soluții apoase. [Pr.: -ni-os] – Din fr. arsénieux.

Categories
Marele dicționar de neologisme pub-2000

arsenios

ARSENIÓS, -OÁSĂ adj. acid ~ = oxiacid al arsenului; anhidridă õasă = trioxid al arsenului, pulbere fină, albă, cu miros de usturoi, foarte toxică; arsenic1; șoricioaică. (< fr. arsénieux)

Categories
Dicționar de neologisme pub-1986

arsenios

ARSENIÓS adj.m. Acid arsenios = oxiacid al arsenului. [Pron. -ni-os. / cf. fr. arsénieux].