bîca adv. (rudă cu bîldîbîc). Mold. A face (ori a da) bîca, a cădea (în limba copiilor).
bacă
bacă
bácă f., pl. e (lat. baca, bacca, bobiță). Bot. Boabă, bobiță, fruct cărnos cu maĭ mulțĭ sîmburĭ micĭ, ca la dafin, agriș, poamă ș.a. V. drupă.
bacă
BÁCĂ, bace, s. f. Nume dat fructelor cărnoase, cu pielița subțire și cu miezul zemos, în care se află semințele. Afina este o bacă. – It. bacca (lat. lit. baca).
bacă
BÁCĂ s. f. fruct cărnos, cu pieliță subțire și cu miezul zemos. (< lat. bacca)
bâcă
bấcă, bâci, s.f. (reg.) mamă.
bâca
bấca! interj. (reg.) atenție!, ai grijă!.