Categorii
Dicționaru limbii românești pub-1939

balangă

balángă, și -ncă, f. pl. e și bălăngĭ, -ncĭ (d. balang). Talangă, dalangă, un fel de clopot subțire care sună dogit și care se atîrnă de gîtu vitelor.

Categorii
Dicționarul limbii române moderne pub-1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)

balangă

BALÁNGĂ, balăngi, s. f. Talangă. – Din balang.

Categorii
Dicționarul limbii române moderne pub-1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)

balanga

BALÁNGA interj. v. balang.

Categorii
Dicționarul explicativ al limbii române ediția a II-a pub-1998

balanga

BALÁNGA interj. v. balang.

Categorii
Dicționarul explicativ al limbii române ediția a II-a pub-1998

balangă

BALÁNGĂ, bălăngi, s. f. Clopot care se atârnă la gâtul vitelor și al oilor; talangă; sunetul produs de un astfel de clopot. – Din balang.