Categorii
Dicționaru limbii românești pub-1939

balon

balón n., pl. oane (fr. ballon, d. balle, minge. V. bal 2). Beșică umplută cu aer orĭ cu alt gaz. Aerostat. Fig. balon de încercare, experiență făcută ca să sondezĭ o afacere. Chim. Vas de sticlă sferică.

Categorii
Dicționar de argou al limbii române pub-2007

a lua în balon

a lua în balon / în răspăr / în zeflemea expr. v. a lua împrejur

Categorii
Dicționarul limbii române moderne pub-1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)

balon

BALÓN, baloane, s. n. 1. Aerostat alcătuit dintr-o învelitoare impermeabilă care se umple cu un gaz mai ușor decât aerul și căruia i se atașează o nacelă. ◊ Expr. (Fam.) A lua (pe cineva) în balon = a-și bate joc de cineva. ♦ Obiect de cauciuc foarte subțire, de obicei sferic, umplut cu aer sau cu un gaz mai ușor, cu care se joacă copiii. ♦ (Sport) Minge. 2. (În expr.) Balon de săpun = bășică suflată din clăbuci de săpun. 3. Vas sferic de sticlă întrebuințat în anumite operații chimice. – Fr. ballon.

Categorii
Dicționar de argou al limbii române pub-2007

balon

balon, baloane, s. n. 1. prezervativ. 2. (la pl.) sâni mari. 3. (tox.) prezervativ sau balon din plastic în care se vinde pe străzi heroina.

Categorii
Marele dicționar de neologisme pub-2000

balon

BALÓN2 s. n. balonzaid. (< balon/zaid/)