Categorii
Dicționaru limbii românești pub-1939

bamă

bámă f., pl. e (turc. [d. ar.] bamia). O plantă malvacee al căreĭ fruct, de forma unuĭ ardeĭ mic în 6-8 colțurĭ, se consumă ca legumă (hibiscus esculentus). Fructu acesteĭ plante. – În Mold. bambă.

Categorii
Dicționarul limbii române moderne pub-1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)

bamă

BÁMĂ, bame, s. f. Plantă leguminoasă al cărei fruct de culoare verde, acoperit cu perișori și plin de semințe, se folosește în alimentație; fructul acestei plante (Hibiscus esculentus). – Tc. bamja, bamje.

Categorii
Dicționarul etimologic român pub-1958-1966

bamă

bámă (báme), s. f. – Plantă malvacee de uz alimentar, Hibiscus esculentus. – Var. bambă, bamie.Mr. bamne, megl. bamnă. Tc. bamia (Șeineanu, II, 38; Lokotsch 210; Ronzevalle 47), de unde și ngr. μπάμια, alb. bamjë, bg., sb. bam(n)ja.

Categorii
Dicționar gastronomic explicativ pub-2003

bamă

BAMĂ, bame, s.f. Plantă anuală cultivată, din fam. malvaceelor (Hibiscus esculentus); fructul acesteia, în stare tânără, asemănător cu o păstaie (din punct de vedere botanic o capsulă), este folosit în alimentație ca o legumă; este cunoscută în țările orientale ca bamia, în cele occidentale drept okra, gumbo sau gombo, iar în cele anglofone și ca lady finger.

Categorii
Dicționarul explicativ al limbii române ediția a II-a pub-1998

bamă

BÁMĂ, bame, s. f. Plantă leguminoasă cu fructe păroase de culoare verde, comestibile (Hibiscus esculentus); p. restr. fructul acestei plante. – Din tc. bamya, bamye. Cf. bg. bamia.