Categorii
Dicționaru limbii românești pub-1939

bîrfesc

bîrfésc v. intr. (var din a borfăi. Cp. cu borborosesc). Clevetesc, vorbesc de răŭ: a bîrfi contra cuĭva. – Și tr. L-a bîrfit.

Categorii
Dicționarul limbii române moderne pub-1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)

bârfi

BÂRFÍ, bârfesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) vorbi de rău; a (se) calomnia, a (se) defăima. ♦ Tranz. A scorni, a spune minciuni. Bârfeau verzi și uscate (ISPIRESCU).

Categorii
Dicționar de argou al limbii române pub-2007

a bârfi

A BÂRFI a cleveti, a duce poșta, a mânca rahat, a trâmbița, a vorbi pe la spate (pe cineva).

Categorii
Dicționarul etimologic român pub-1958-1966

bîrfi

bîrfí (bîrfésc, bîrfít), vb.1. A vorbi de rău, a denigra. – 2. A flecări, a îndruga verzi și uscate. Creație expresivă (Iordan, BF, II, 192), bazată pe consonanța blf, mlf, care trebuie să sugereze ideea de obiect flasc (bolfă, boarfe), sau de a amesteca în mod confuz (molfăi). Este evidentă relația expresivă a lui bîrfi cu boarfe; pentru corelația „gură” și „cîrpă”, cf. fleancă, fleoarță, bleancă. Numai ca o curiozitate trebuie să amintim că Crețu 309 consideră bîrfi ca rezultat al lui brăfi, *brăfni, metateză a lui fabulari. Der. bîrfaș, s. m. (flecar, palavragiu); bîrfeală, s. f. (bîrfă); bîrfelnic, adj. (înv., bîrfitor); bîrfitor, adj. (care bîrfește); bîrfitură, s. f. (bîrfă); boarfe, s. f. pl. (cîrpe, haine, avut); borfăi, vb. (a murdări rufele; a fura, a șterpeli); borfaș, s. m. (pungaș, hoț); borfărie, s. f. (haine); burfă, (var. burfan) s. f. (stomac al animalelor); burfănos, adj. (burtos); burfăi, vb. (a iscodi). Cf. borț.

Categorii
Dicționarul explicativ al limbii române ediția a II-a pub-1998

bârfi

BÂRFÍ, bârfesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. recipr. A (se) vorbi de rău, a (se) ponegri, a (se) defăima, a calomnia, a cleveti. ♦ Tranz. A flecări, a îndruga verzi și uscate. – Et. nec.