PEȘTERA NEAGRĂ (DE LA BARSA), peșteră în partea centrală a m-ților Bihor, în bazinul depresionar numit Groapa de la Barsa, la 1.100 m alt. Lungimea galeriilor: 1.879 m. Este constituită dintr-un sistem de galerii active (cu apă) și săși mari, dispuse pe c. 100 m diferență de nivel care, împreună, au înfățișarea literei K. Prezintă formațiuni stalagmitice și depuneri de tip „piele de leopard” pe pereți. În 1974 s-a realizat joncțiunea naturală cu Peștera de la Zăpodie, care a format o rețea subterană de galerii cu o lungime totală de 12.100 m. În această peșteră trăiește viermele Troglochaetus beranecki. Greu accesibilă.
Etichetă: bârsă
bîrsă
bî́rsă f. pl. e (cp. cu alb. verz, verts, răzuitoare de lemn). Feru cel lat din stînga înfipt perpendicular pe grindeĭu pluguluĭ și mărginit jos de plaz. El, unit cu cúcura (cormana), formează un unghĭ care taie pământu.
bârsă
BẤRSĂ, bârse, s. f. (Reg.) Bucată de fier sau de lemn care leagă între ele brăzdarul, cormana și plazul plugului. – Comp. alb. vërz.
bîrsa
BÎRSA 1. Rîu, afl. stg. al Oltului la Feldioara; 66 km. Izv. din M-ții Făgăraș, de sub vf. Comisul și trece prin Zărnești. 2. M-ții Bîrsei, denumire dată munților din S depr. Bîrsei (Piatra Mare, Postăvaru, Măgura Codlei) formați din fliș. Alt. max.: 1.843 m (vf. Piatra Mare). Obiective turistice. 3. Depresiunea Bîrsei, depr. intramontană tectonică, în V Depr. Brașov, cuprinsă în zona de curbură a Carpaților Orientali. Morfologic este o cîmpie aluvio-proluvială, slab fragmentată, cu cîteva dealuri și cu zona centrală mlăștinoasă. Climă răcoroasă cu inversiuni de temperatură. Străbătură de Olt cu afl. săi. Soluri fertile. Cunoscută și sub denumirea de Țara Bîrsei. 4. Com. în jud. Arad, pe Crișu Alb; 2.067 loc. (1991). Mat. de constr.
bîrsă
bîrsă (bîrse), s. f. – Piesă care susține plazul plugului. Var. bîrță. Slov. brdce „piesă de lemn care susține năvodul”, moravul brdce „cruce de căruță” (Densusianu, GS, I, 142). Scriban îl pune în legătură, fără nici o probabilitate, cu alb. verz „rindea”.