Categorii
Dicționaru limbii românești pub-1939

bîtlan

bîtlán m. (rudă cu bg. batlan, pelican. Cp. și cu ung. batla, becață).
Dun. Stîrc, ceapîr, o pasăre băltăreață de mărimea și forma berzeĭ și cocoruluĭ și cu penele cenușiĭ (árdea cinérea) saŭ roșiatice (árdea purpúrea) saŭ albă și mult mai mică (
árdea garzetta). După zboru eĭ, pescariĭ prevăd furtuna. – La Cant. botlan.

Categorii
Dicționarul explicativ al limbii române ediția a II-a pub-1998

bâtlan

BÂTLÁN, bâtlani, s. m. Pasăre de baltă din ordinul picioroangelor, înaltă de un metru și chiar mai mult, cu pene cenușii, cu gâtul, cu ciocul și picioarele lungi și cu un moț de câteva pene date pe ceafă; stârc cenușiu (Ardea cinerea). – Din bg. batlan.

Categorii
Dicționarul etimologic român pub-1958-1966

bîtlan

bîtlán (bîtláni), s. m.1. Stîrc cenușiu (Ardea cinerea, Ardea purpurea, Ardea garzetta). – 2. (Rar) Specie de rață sălbatică (Anas querquedula). Bg. batlan (DAR) sau mag. batla (Cihac). Pare foarte incertă ipoteza lui Philippide, 150, care se gîndește la *băltan, der. de la baltă.

Categorii
Dicționarul limbii române moderne pub-1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)

bâtlan

BÂTLÁN, bâtlani, s. m. Pasăre mare de baltă, cu gâtul și picioarele lungi și cu penele cenușii (Ardea cinerea); stârc. – Din bg. batlan.