Categorii
Dicționaru limbii românești pub-1939

behăit

behăít n., pl. urĭ. Strigătu repetat al oilor.

Categorii
Dicționarul limbii române moderne pub-1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)

behăit

BEHĂÍT s. n. Faptul de a behăi; behăitură.

Categorii
Dicționarul explicativ al limbii române ediția a II-a pub-1998

behăit

BEHĂÍT s. n. Faptul de a behăi; sunete caracteristice scoase de oi, miei, capre; behăitură. – V. behăi.