Categories
Dicționarul limbii române moderne pub-1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)

biscuit

BISCUÍT, biscuiți, s. m. Pastă alimentară făcută din făină (cu ouă) și zahăr, coaptă în diferite forme. – Fr. biscuit.

Categories
Dicționar de argou al limbii române pub-2007

a avea o față de confort trei

a avea o față de confort trei / de melc obosit / de gură de canal / de spate de bloc / de biscuit tăiat / de buzunar întors expr. (iron.) a fi urât, a avea fizionomie neplăcută

Categories
Marele dicționar de neologisme pub-2000

biscuit

BISCUÍT s. m. 1. produs alimentar obținut prin coacerea unui aluat preparat din făină, ouă și zahăr. 2. faianță fără glazură, arsă la o temperatură înaltă; statuetă, mic grup de faianță fină ori porțelan fără glazură. (< fr. biscuit)

Categories
Dicționarul etimologic român pub-1958-1966

biscuit

biscuít (biscuíți), s. m. – Produs alimentar obținut prin coacerea unui aluat de prăjitură. – Var. biscot, pișcot. Fr. biscuit, în vreme ce var. biscot reproduce it. biscotto; cealaltă var. corespunde pronunțării balcanice, cf. sb. piškot.

Categories
Dicționar de neologisme pub-1986

biscuit

BISCUÍT s.m. 1. Produs alimentar obținut prin coacerea unui aluat preparat din făină, ouă și zahăr. 2. Faianță fără glazură, arsă la o temperatură înaltă; (p. ext.) statuetă sau mic grup de faianță fină ori porțelan fără glazură. [< fr. biscuit].