Categorii
Dicționar de argou al limbii române pub-2007

pe când era bunica fată

pe când era bunica fată expr. demult, cu mult timp în urmă, pe vremuri

Categorii
Dicționarul limbii române moderne pub-1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)

bunică

BUNÍCĂ, bunici, s. f. 1. Mama tatălui sau a mamei. ◊ Expr. (Pe) când era bunica fată = demult. 2. Termen cu care se adresează cineva unei femei bătrâne. – Din bun2 + suf. -ică.

Categorii
Dicționar de argou al limbii române pub-2007

de când era bunica fată

de când era bunica fată expr. v. de când Adam Babadam.

Categorii
Dicționar de argou al limbii române pub-2007

bunica

Bunica s. pr. (glum.) poreclă dată omului politic Ion Iliescu.

Categorii
Dicționarul explicativ al limbii române ediția a II-a pub-1998

bunică

BUNÍCĂ, bunici, s. f. 1. Mama tatălui sau a mamei; mamaie, mamă-mare, buniță, bună (VIII), bâtă, iacă. 2.Expr. (Pe) când era bunica fată (mare) = demult. 2. (Reg.) Termen cu care se adresează cineva unei femei bătrâne. – Bună + suf. -ică.