Categorii
Dicționaru limbii românești pub-1939

căpitenie

căpiténie, V. căpetenie.

Categorii
Dicționaru limbii românești pub-1939

căpetenie

căpeténie f. (d. capăt, capete). Cap, căpitan, căpitănie, șef, comandant: căpetenie de soldațĭ, de hoțĭ. Lucru de căpetenie, lucru principal. – În est căpi-.

Categorii
Dicționarul limbii române moderne pub-1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)

căpitenie

CĂPITÉNIE s. f. v. căpetenie.

Categorii
Dicționarul explicativ al limbii române ediția a II-a pub-1998

căpitenie

CĂPITÉNIE s. f. v. căpetenie.