Categorii
Dicționaru limbii românești pub-1939

cîrnosesc

cîrnosésc v. tr. (d. carne). Est. Ĭaŭ carnea (de pe o pele [!] răzuind-o). Sfîșiĭ, mănînc carnea de pe (ca lupu oile). Pișc, cĭupesc în glumă. Și cărn-.

Categorii
Dicționaru limbii românești pub-1939

cărnosesc

cărnosésc v. tr. (d. carne). Rar. Jupoĭ, curăț de carne, sfîrtic. Refl. Mă hîrjonesc.

Categorii
Dicționarul limbii române moderne pub-1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)

cărnosi

CĂRNOSÍ, cărnosesc, vb. IV. Tranz. A îndepărta resturile de carne de pe dosul unei piei, înainte de tăbăcărie. – Din carne.

Categorii
Dicționarul explicativ al limbii române ediția a II-a pub-1998

cărnosi

CĂRNOSÍ, cărnosesc, vb. IV. Tranz. A îndepărta resturile de carne de pe dosul unei piei, înainte de tăbăcărie. [Var.: cârnosí vb. IV] – Din cărnos.

Categorii
Dicționarul explicativ al limbii române ediția a II-a pub-1998

cârnosi

CÂRNOSÍ1, cârnosesc, vb. IV. Tranz. A sfâșia pe cineva sau o bucată de carne. – Et. nec. Cf. cărnos.